pentru tine, Oana

Vreau sa dedic acest post pentru persoana care a fost totul pentru mine. Asadar, randurile ce urmeaza sunt pentru tine Oana.

Am sa privesc putin inapoi, undeva in sufletul meu, am sa rascolesc trecutul si imi voi aminti. Imi voi aminti cum ai aparut pe neasteptate in viata mea, ca o ploaie de vara. Mi-ai aprins inima si m-ai invatat ce este iubirea. Totul s-a intamplat fulgerator si m-a luat pe nepregatite. Acum patru ani eram un copil care nu avea nici un vis, nu stia ce este viata, si nu intelegea nimic din ce se intampla in jurul lui.

La inceput a fost un gand ciudat… Eu sa am prietena… Mi se parea un joc nou. M-am simtit mai fericit ca un copil care isi deschide cadoul de Craciun. Te-am cautat, am aflat unde stai, si incet incet am devenit prieteni. Apoi mi-am luat inima in dinti amandoi, si am acceptat sa devenim oficial un cuplu. Ce cuvant greu cuplu… Multa lume nu intelege ce inseamna.

Au urmat veri pierdute in parc, unde ne-am cunoscut cu adevarat, ierni la tine acasa, langa soba, unde tremuram imbratisati de frig. Sunt niste clipe care vor ramane etern in inima mea. Clipele de bucurie, saruturile, imbratisarile ce ne leaga au fost nenumarate. Nenumarate au fost si vorbele dulci ce ni le sopteam unul altuia privind imensitatea cerului, privind Luna. Am trecut prin vant, prin ploaie, prin zapada ca sa fiu langa tine. Cel mai mult ma bucura rasul tau plin de viata, atunci ma simteam cu adevarat implinit si fericit. Cand stiam ca esti si tu fericita.

Dar uite ca timpul si-a spus cuvantul. Si dupa patru ani de zile tu ai decis sa imi spui nu. Ai spus NU te iubesc, NU te mai vreau… Si eu NU am sa inteleg niciodata de ce. Recunosc ca suntem doua firi diferite, dar trebuie sa iti spun cateva lucruri acum, in loc de ramas bun. Niciodata nu mi-au placut momentele de ramas bun, mi se par foarte pesimiste.

Vreau sa stii ca viata este frumoasa. Si mai vreau sa stii ca eu am incercat cat am putut sa te fac fericita. Am dat tot ce am avut in mine si mi-as fi dat si viata pentru ca tu sa fii, macar o clipa, FERICITA… Dar se pare ca nu am reusit sa ajung in inimioara ta. Acum, ma impac cu gandul, sau poate ma amagesc cu gandul si ideea ca poate si tu ai tinut la mine, cat de cat. Insa nu regret nimic din ce am facut… Clipele frumoase au ramas, cele rele s-au ascuns departe de mine. Te rog sa privesti pe viitor lucrurile cu optimism, te rog sa razi in fata necazului si sa nu te lasi doborata de viata. Ai sa vezi ca viata este uneori rea cu tine. Intotdeauna paseste cu capul sus, si chiar daca simti ca esti zdrobita de greutati nu te lasa. Daca totusi nu mai poti, sprijina-te pe prieteni. Ei sunt tot ce ai tu pe lumea asta.

Alege-i cum stii tu mai bine, si pregateste-te sa fii injunghiata pe la spate de unii. Nu toti oamenii sunt buni. Am incercat sa te protejez de raul din unii oameni. Dar nu toti au o inima mare, un suflet cald. Tu nu ai reusit sa ma apreciezi, nu ai reusit sa vezi ce insemni pentru mine. Si nu te condamn, nu te urasc pentru asta. Inteleg ca asa esti tu, si in tot acest timp am acceptat acest lucru.

Eu am venit in Timisoara cu un an mai repede ca tine. Si in acest an asteptam cu sufletul la gura sa vina week-endul ca sa fug spre tine. Si nu intotdeauna am fost primit cu caldura la tine, dar de fiecare data am venit cu zambetul pe buze si cu inima topita de iubirea ce o aveam pentru tine. Si a fost frumos.

Acum ca ai venit si tu la Timisoara, am multumit Domnului ca in sfarsitte-a adus langa mine. Am inceput sa imi fac vise, planuri, sperante. Care acum au devenit desarte. Intr-o clipam-am trezit cu inima sfasiata de durere, cu sufletul plangand, cu visele destramate, si in capul meu rasuna incontinuu intrebarea: PENTRU CE SA MAI TRAIESC? Am pierdut motivul pentru care respiram, pentru care ma trezeam din somn, pentru care plangeam si radeam. Si acum am ramas gol, plin de rani. Dar am sa incerc sa ma ridic de jos, sa imi demonstrez mie ca pot. Am inteles de multa vreme ca viata nu este dreapta, dar este prima lovitura mare pe care o primesc.

Ai incredere in tine, fii optimista, si spera. Speranta si credinta te vor ajuta mult in viata. Vreau sa stii ca iti sunt un prieten adevarat, si oricand, pentru orice, trup si suflet iti stau la dispozitie. Sper ca vei realiza, odata cu trecerea timpului, ca ai gresit spunandu-mi NU. Urmatorul la care ii vei spune „te iubesc” iti va arata acest lucru. Ai sa vezi ca nimeni nu te va iubi ca mine, nimeni nu se va sacrifica atata pentru tine. Ai fost altarul meu la care m-am inchinat patru ani, si pentru asta iti multumesc din suflet Oana.

Nu vreau sa iti faci probleme pentru mine, este adevarat ca ranile inimii dor cel mai tare, sar acestea vor trece cu vremea. Am sa gasesc puterea sa rad din nou, fara sa port o masca de om fericit pe fata. Imi doresc sa imi gasesc puterea sa iubesc din nou, desi nu stiu daca acest lucru se va intampla vreodata.

Peste ani si ani, cand iti vei aminti de mine, te rog sa razi si sa te bucuri cu gandul la clipele fericite ce ne vor uni pe vecie….

Ai grija de tine puiul meu.

–edit 4 luni mai tarziu: am recitit ce scrie mai sus, si vreau sa imi cer scuze pentru greselile de ortografie si cele gramaticale, dar randurile le-am scris printre lacrimi. Imi amintesc ca tremuram de frig si de atata plans si simteam nevoia sa ma descarc. Nu era nimeni langa mine, asa ca am deschis blogul si am scris… Nu am sa corectez greselile, pentru ca atunci cand am sa le revad peste ani si ani am sa imi amintesc de starea mea deplorabila in care ma aflam in momentul redactarii…