Ideea de a iubi
9 mai, 2009
Vreau sa va vorbesc despre o teorie despre care am citit recent, nu acum insa pentru ca nu imi amintesc titlul articolului. Azi am sa va vorbesc despre inepuizabilul subiect, iubirea. Mai precis, ideea de a iubi.
De ce idee de a iubi? Totul a pornit aseara, mergeam linistit pe strada si m-a lovit. Teoria despre care nu va vorbesc azi spune ca noi in primul an de viata ne traim 99% din viata, in urmatorul an 99% din ceea ce a mai ramas si asa mai departe. Inconstient am facut legatura cu plaja iubire-relatie-partener.
Se spune ca prima iubire nu se uita niciodata. E cea mai frumoasa, cea mai adevarata, cea mai pura. 99%, nu? A doua iubire, desi e diferita, in cazul in care se termina putem trece mai usor peste “marea depresie”. 99% din cea ce a ramas din prima iubire. Cred ca ai inteles unde vreau sa ajung.
Dar ce e cu Ideea de a iubi? Dupa ce trecem de “prima”, la “a doua” apare un gol care trebuie umplut cumva. Acel ceva care a disparut dupa “prima” este ideea. Nu ne mai doare atat de mult a doua, a treia, a patra despartire pentru ca noi nu ne mai atasam atat de mult de partener, cat ne atasam de ideea de a avea un partener langa noi.
La un moment dat, la numarul x, nu mai conteaza “cine”, conteaza “cand”, pentru ca instinctul de autoaparare intra in actiune si nu ne mai permite sa ne atasam enorm de mult de cineva. Nu spun ca nu vor mai exista sentimente pentru viitorii parteneri, spun doar ca acele sentimente vor fi extrem de volatile, iar trecerea de la rau la bine va fi tot mai rapida, lejera si fara dureri.
Cam atat, in loc de incheiere va repet noul meu imn: Tot mai multa lume incepe sa ma scarbeasca.
9 mai, 2009 at 8:36 pm
Auzi…acuma serios …cel care a facut teoria asta cu cate 99% a fost si este un mare dobitoc.
Atat de mare incat cuvintele nu ii incap prostia.
Iar daca tu ai aderat la aceasta idee imi cam pare rau .
Oricum articolul este scris bine ,si poti mai mult decat sa ne expui teorii in procente
Succes!
10 mai, 2009 at 10:34 am
Uite ceva logic, iar tu prietene autor stii de unde citez.
“La varsta de un an, timpul de 1 an reprezinta 100% din viata ta. La varsta de 2 ani, timpul de 1 an reprezinta doar 50% din viata ta [...] la varsta de 100 de ani, timpul de un an reprezinta doar 1% din viata ta.” (Nu poti combate logica acestei idei, nu-i asa?)
Curgerea timpului nu are nici o valoare daca nu i-o dai tu ca si individ.
Extrapoland la ideea de iubire, nu ar trebui oare sa nu lasi nici o secunda sa treaca fara a incerca sa te bucuri la maxim, indiferent de aparenta intensitate a sentimentului? Zic si eu.
25 iunie, 2009 at 9:08 am
Te inteleg perfect. Si teoria pe care o expui parca e luata din viata mea… Totusi zic eu ca un lucru e bine sal faci: sa fii optimist. Si pe cat posibil sa te bucuri de fiecare 99% nou.