Eu

Sa stii ca mi-a fost foarte greu sa plec, zi de zi realizez cat de greu e de fapt sa nu fiu acolo, sa nu intru dimineata adormit in CA1 sau sa nu ma plimb noaptea in Unirii de unul singur… Este orasul care a insemnat totul pentru mine, acolo am murit si m-am nascut din nou. Este orasul care m-a vazut distrus. Ma trezesc uneori noaptea, pe la 4-5 si ma apuca un dor de a ma ridica din pat si a pleca pe strazi. Din pacate realizez ca nu am unde sa ies, locul in care ma aflu nu coincide cu locul in care as vrea sa fiu.

Sunt multe persoane pe care le-am lasat in urma, e Feli, e Cornelia, Nelu, tu Liluca, Ik, Lau, Cezar, Ciobi, Adina, Alex, Ursu, futui, crede-ma ca nu pot sa stau sa enumar fiecare persoana care si-a lasat amprenta in sufletul meu. Toti au luat o parte din mine cu ei, chiar daca nu realizeaza, toti vor ramane vesnic in memoria mea. Pentru ca ceea ce e important eu nu uit. Si cel mai important lucru e un OM adevarat.

Daca mi-e dor de voi? Daca am sa ma intorc? Daca ne vom (re)vedea vreodata? Daca va iubesc ca dracu de tare? Daca plang noaptea cand vreau sa va vad si nu sunteti? DA. DA. DA.

Intelege ca nu am putut sa stau drept in calea vantului ce s-a napustit asupra mea, am avut de luat o decizie si …. asta e. Vreau inapoi, acolo la voi. Vreau ca visul in care am trait, copilarit si crescut sa nu se mai termine niciodata.

Vreau orez de la oltencele mele