Oglinda
24 martie, 2009
Iti trebuie o oglinda. Te trezesti dimineata, o pui in fata si incepi sa exersezi. Te gandesti la un lucru si te straduiesti ca in oglinda sa apara alt lucru. Azi lucrezi la mimica si comportament. Te gandesti ca urasti pe cineva, ca ii vrei raul, iar in oglinda trebuie sa apari ca o persoana normala, fericita, linistita, poate cu un mic zambet pe buze.
Iti trebuie o oglinda, cum altfel sa exersezi? Oglinda speciala, desigur, care sa nu iti spuna cat ai devenit de parsiv in viata de zi cu zi, care sa nu iti oglindeasca uratenia sufletului si coltii care abia astepti sa ii infigi in cineva. Esti artist in arta disimularii, cel mai tare, cel mai bun, esti omul perfect. Asa iti sopteste sticla din fata ta.
Daca ar fi o oglinda sincera, ar spune ca nu exista perfectiune in lumea materiala, pentru ca fiecare obiect este unic. Perfectiunea nu poate fi atinsa, ar insemna sa desemnam un singur obiect din lume perfect. Putem visa la ea, putem incerca sa ajungem acolo si poate utopic vorbind vom reusi, dar dupa ce se inchid luminile. Daca ar fi intr-adevar sincera ti-ar spune ca nu e frumos sa te prefaci in fata altor oameni pentru ca ei oricum te pot citi, ti-ar spune ca faci parte din categoria actorilor de mana a treia, care joaca in spatele blocului opera teatrala Scufita Cu Pitici pe Creier.
Poate s-ar sinucide de ciuda, crapand in 5 bucati.
Dupa exercitiul de dimineata, cu atentie iti pui oglinda la locul ei, sa nu o spargi, doar ce te-ai face fara acest ajutor inestimabil si cu 7 ani de ghinion pe cap?
31 martie, 2009 at 6:04 am
si totusi, de ce caut perfectiune in tot?! Prieteni,relatii,filme,fotografii, lucruri mici si colorate. Unele lucruri nu ar mai fi la fel de adorabile, uneori farmecul e dat tocmai de imperfectiune.O utopie pictata de noi, de zambete si ghiocei ofiliti intr’o lume dominata de monezi..
P.S: scrii f nice, scuze de aberat, Mirry ^.^
31 martie, 2009 at 9:53 am
“Nu va temeti de perfectiune. N-o s-o atingeti niciodata” (Salvador Dali). Cred ca e un impuls natural al fiecaruia dintre noi sa traiasca intr-o utopie proprie, intr-o lume colorata, plina de tot ceea ce nu gasim in realitatea inconjuratoare. Mi se pare firesc sa dorim uneori contopirea acestor doua taramuri.