Unde este visul alb de primavara?

Pe jos, sub cerul mare,

O buburuză tricotată

Stă la Soare.

Poate că tu, sau poate eu

Vom trece peste ea în grabă.

Noi obosiţi, fugim mereu.

Şi dacă buburuza alb-vărgat

Ne e sortită nouă?

Tot ce e mic

Noi ignorăm,

O clipă este mult prea mult

Să stăm, să ascultăm.

Trecând pe lângă ea,

Cu orbul nostru

Noi o agăţăm.

Şi astfel, visul tricotat

Din cauza noastră se destramă.