Balonul trebuie sa dispara

Complicat… În camera mea am un perete pe care îmi scriu cu un marker tot ce nu trebuie să uit. Una dintre frazele prezente acolo, sună cam așa: Balonul trebuie să dispară.

Hai să vedem de unde mi-a venit ideea aceasta și ce înseamnă. Obișnuiesc să port conversații lungi cu sora mea la telefon. Ea în Oradea, eu în Timișoara. Și într-o seară am ajuns amândoi la aceeași concluzie. Aceeași concluzie ca titlul articolului.

Personajele principale sunt SENTIMENTALUL și RAȚIONALUL, două părți componente ale noastre. Ele stau în camere diferite, nu știu una de alta, nu se pot vedea nu se pot atinge. Niciodată.

Sentimentalul e obișnuit să facă din țânțar armăsar, este o parte care pompează informații (mare parte din ele imaginate), este partea care ne face să visam ziua cu ochii deschiși. El hiperbolizează totul. Totul.

Raționalul este partea curioasă din noi, este partea care se întreabă, este partea care cercetează tot în detaliu și până nu rezolvă o enigmă nu are liniște.

Adăugăm încă un ingredient și anume o suferință. Să presupunem că te doare faptul că persoana iubită te-a părăsit. Sentimentalul locuiește într-o cameră și pompează întrebări și informații. Oare unde e?, cu cine?, ce face?, oare mai ține la mine?, etc. Toate aceste întrebări intră într-un balon care se umflă tot mai tare în fiecare clipă.

Rațiunea stă în aceeași cameră cu balonul și se întreabă: oare ce e cu balonul acesta? de ce se umflă? ce e în el? de ce e portocaliu? de unde vine? cât mai crește? Raționalul are nevoie de răspunsuri. Sentimentalul are nevoie de liniște.

Însă niciunul nu se pot opri din ceea ce fac și apare suferința. Ajungi să te gândești toată ziua la persoana pierdută, suferi, plângi, azi ești ok mâine poate mai rău.

Care e soluția că să nu mai suferi?

Balonul trebuie să dispară.

Astfel, sentimentalul nu mai are ce umfla iar rațiunea nu mai are ce cerceta. E simplu. Încearcă și tu.