Fire de nisip
8 iunie, 2008
De ce lumea e de ajuns?
Pentru ca e asa de mare, pentru ca sunt atatea de vazut, pentru ca suntem atata de mici, atata de nesemnificativi incat nu realizam ca reprezentam un fir de nisip care traieste pe o plaja fara margini.
In fiecare clipa mor sute de oameni. In fiecare clipa se nasc sute de oameni. In fiecare clipa cineva zambeste, cineva plange, cineva se indragosteste, cineva asculta aceeasi melodie ca tine, cineva isi sarbatoreste majoratul cu prietenii, cineva doarme in bratele persoanei iubite sau se plimba cu ea de mana intr-un parc inflorit.
Sunt atatea limbi pe lumea asta, unele pe care nu le vom putea invata niciodata, atatea culturi, atatea credinte si atatea traditii incat ne este greu si sa le enumeram pe toate. Gandeste-te cum ar fi sa impartasim toti oamenii aceleasi amintiri. Gandeste-te cum ar fi sa avem timp sa vizitam fiecare coltisor al planetei. Sa calcam pe fiecare drum, pe fiecare trotuar, pe fiecare poteca existenta.
Iar fiecare dintre noi se zbate sa fie cel mai important. Fiecare om crede ca poate sa schimbe ceva pe plaja plina cu fire de nisip in care traieste, fiecare crede ca problemele lui sunt mult mai importante decat cele ale firului de nisip vecin, insa poate oare un fluture sa porneasca un uragan prin simpla bataie a aripilor?
Eminescu spunea Din codru rupi o rămurea, Ce-i pasă codrului de ea! Ce-i pasă unei lumi întregi De moartea mea!. Suntem niste fire de nisip cu o existenta efemera, niste fire de nisip cu vise, sperante, impliniri si dezamagiri. Iar lumea in care traim, e de ajuns pentru toti, e a tuturor. Nu trebuie sa ne luptam pentru ea.
Important este sa stim cum sa pretuim fiecare clipa, pentru ca este unica, pentru ca este trecatoare, pentru ca nu se intoarce. Trebuie sa stim sa iubim, sa iubim tot ce e in jurul nostru pentru ca viata e prea scurta ca sa ne-o petrecem stresati, suparati, bosumflati, incrancenati sau singuri.
Uita-te pe geam putin. Ceea ce vezi e lumea ta. Zambeste.
8 iunie, 2008 at 10:55 pm
Iti marturisesc ca citind articolul tau primul lucru care mi-a venit in minte a fost vorba celebra a poporului :”Smile, tomorrow will be worse.” Apoi citind mai cu atentie mi-am inchis ochii si mi-am imaginat plaja plina cu fire de nisip, momentul in care acel fluturas bate din aripi si porneste uraganul, un uragan care renivie mereu si al carui victima va fi fiecare fir de nisip, la un moment dat.
Oricum frumos scris si bine gandit. Reformulez ideea de la inceputul articolului. In fiecare clipa, pe fiecare plaja apare cate-un mic uragan, un val care duce sute de fire de nisip, dar de fiecare data raman alte fire pe plaja.
9 iunie, 2008 at 10:44 am
da…asta imi aduce aminte de melodia dust in the wind, si intradevar totul e trecator si chiar nu are rost sa te stresezi prea mult pt nimic, dar totusi omul nu se poate abtine sa se creada centrul universului, mai ales din cauza educatiei primite si a credintelor inoculate in special de religie
dar de fapt otul e trecator, si universul se va termina intro zi, si atunci ce o sa ramana??
ce e dincolo de univers??
9 iunie, 2008 at 10:45 am
da…asta imi aduce aminte de melodia dust in the wind, si intradevar totul e trecator si chiar nu are rost sa te stresezi prea mult pt nimic, dar totusi omul nu se poate abtine sa se creada centrul universului, mai ales din cauza educatiei primite si a credintelor inoculate in special de religie
dar de fapt otul e trecator, si universul se va termina intro zi, si atunci ce o sa ramana??
ce e dincolo de univers??
9 iunie, 2008 at 12:12 pm
nice and deep!
cateodata incersc sa “uit” ca asa e, ai dreptate! suntem atat de mici si de…inexistenti!