Cutiuta cu amintiri – 19 Mai

Până acum 6 ani, în data de 19 Mai se întâmpla ceva magic. Soarele începea să stea sus pe cer tot mai mult, totul devenea verde şi mă umpleam de viaţă. În aer începea să se simtă mirosul de vacanţă, trei luni de zile doar pentru mine, doar ale mele. Fără şcoală, fără ceasul care urlă la ora 7 dimineaţa.

Acum 6 ani, de 19 Mai, aşteptam emoţionat Examenul de Capacitate. Primul examen important din viaţa mea. Nu ştiam ce sunt emoţiile, frica, tracul. Totul se rezuma la un cuvânt… învaţă.

Acum 5 ani, în data de 19 Mai, aşteptam să se termine şcoala. Ştiam că de la anul am să mă mut în alt liceu, acolo unde am făcut şi anii de gimnaziu, cred că eram puţin cam trist pentru că îmi plăcea unde eram.

Acum 4 ani, de 19 Mai, îmi luam inima în dinţi şi o întrebam pe Oana dacă vrea să fie prietena mea. Nu aveam habar ce e iubirea, fluturii din stomacul meu erau ceva nou şi nici nu pot să îţi spun cât eram de euforic.

Acum 3 ani, în data de 19 Mai, ei bine îmi amintesc mult soare. Eram certat cu Oana şi vara ce a urmat am petrecut-o singur. Totul e extrem de vag, însă ştiu că a fost cea mai scurtă vară din viaţa mea.

Acum 2 ani, de 19 Mai, aşteptam Bacalaureatul.Mergeam pe holurile şcolii visând că voi ajunge să studiez la Politehnica Timişoara. Eram în urmă de tot cu învăţatul, însă nu mă stresam (prea tare).

Acum 1 an, de 19 Mai, eram cel mai fericit om din lume. Tocmai se terminase anul I de facultate (da, la Poli în Timişoara) şi urma să vină şi Oana aici. După un an în care ne-am văzut mult prea puţin, urma să fim împreună pe vecie.

Azi, de 19 Mai, sunt cel mai trist om din lume. Oana nu mai e, visul Poli s-a destrămat, şcoala devine din ce în ce mai grea, sunt sigur şi e întuneric. Mi-am permis să deschid puţin cutiuţa cu amintiri, doar aşa, puţin de tot, să mă luminez o clipă cu amintirile anilor ce au trecut parcă mult prea repede…