Am avut plăcerea să cunosc o cititoare a articolelor mele. Şi am apucat să vorbim puţin. A recunoscut că şi ea scrie, însă nu are curajul să-şi publice textele. Multă lume face greşeala asta. E adevărat că nu e uşor să pui piciorul pe o scenă şi să începi să vorbeşti în faţa unei mulţimi. Am luat textul ei şi m-am hotărât să îl public aici.
Despre ce e vorba? Ei bine eu am rămas uluit de ceea ce am citit. M-am speriat, m-am bucurat, am plâns, textul te face să treci prin toată gama de emoţii cunoscute. Pe scurt, sunt ideile unei fete (14-15 ani) care trece prin drama unei despărţiri de iubitul ei. Şi dacă vei citi acele rânduri, ai să vezi că sunt scrise cu atâta patimă, încât o mare parte din emoţiile scriitoarei au rămas întipărite acolo.
Mi-aş dori să îmi spui părerea ta despre ceea ce e mai jos. Nu cred că e aşa de greu să laşi un comment. Hai că vine şi textul… Apasă mai jos că să îl citeşti.
TEXTUL:
”…si daca as putea sa sterg absolut orice urma din mine care ma intoarce mereu la tine;si daca as putea sa te sterg pe tine pentru totdeauna de pe fata pamantului;si daca n-ai fi existat niciodata…
Trebuie sa existe tot timpul un “si daca…” …si daca nu era acest “si daca” ,eu acum nu mi-as mai face iluzii despre cum ar fi fara tine,deloc,in viata mea…
Dar mai ales,cel mai important “si daca”:si daca nu m-ar fi durut atat!Dar m-a durut,si ma doare continuu,in fiecare secunda,in fiecare clipa,tot timpul,la orice pas,eu simt durere.O durere adanca in suflet,care imi taie respiratia,care imi opreste bataile inimii,care efectiv ma dezarmeaza.Este probabil singura mea tovarasa,care se va tine scai de mine pentru totdeauna,este durerea mea care te uraste pe tine si care vrea sa ma doboare pe mine.Dar cum sa urasca ea o fiinta care nu exista?Cum sa te urasca pe tine care,esti o entitate?Si totusi o face…iar eu,la randul meu,o urasc pe ea pentru ca nu pot sa te urasc la fel de mult pe tine!Caci dintotdeauna tu ai fost o parte,eu-intregul.Tu ai fost fundatia,eu-cladirea.Tu ai fost fiinta,iar eu-imperiul.Mereu ai fost parte din mine…fara tine eu nu eram eu,si fara mine tu nu existai si totusi acum eu nu mai sunt nimic fara tine,dar tu traiesti din plin fara mine…alaturi de ea…acum esti parte din altcineva si ea este sursa ta de viata,iar eu m-am intors la ce eram,la nimic.Pentru ca,desi am fost in fata intotdeauna,tu nu m-ai vazut,desi iti vorbeam,tu nu m-auzeai,desi dadeam in tine,tu nu simteai nimic fiindca nimicul nu poate fi nici macar observat…si eu pentru tine asta eram:un nimic.
Ma inaltam,zburam cat mai sus pe zi ce trecea,prindeam viata,imi deschideam aripile si mai mult,sorbeam in nestire fiecare clipa in aer…tu m-ai invatat sa merg pe nori…si tot tu mi-ai taiat aripile,mi-ai luat aerul,m-ai izgonit inapoi pe Pamant.
Zambeam tot mai mult,radeam,ma bucuram cand erai tu si eu nu eram…in mintea mea,tu erai al meu,tu traiai cu mine,langa mine,prin mine,dar n-a fost niciodata asa…zburam..alaturi de ingerul meu si de fapt zburam singura…si m-ai lasat sa zbor…ca apoi sa ma dobori la fel cum Moartea doboara un tanar in floarea varstei si plin de viata.
Era de ajuns sa-mi strapungi o aripa cu o singura sulita si ma omorai,dar era prea putin pentru tine…ai tras o data,deja cadeam;ai tras a doua oara,abia mai respiram;si ai continuat sa tragi pana cand nu a mai ramas nimic din mine si doar sufletul meu a ajuns in mainile tale,ca apoi sa faci tu ce vrei cu el…si l-ai omorat si pe el.
Visam…te visam pe tine,ne visam pe amandoi,ma visam pe mine alaturi de ingerul meu,si te strageam in brate in vis,si te adoram…si m-ai trezit din vis si mi-ai interzis sa mai visez vreodata.Ai sters visul din gandul meu,ai sters noaptea din viata mea,numai ca sa nu mai pot visa…nu am mai visat…
Traiam…simteam orice zvacnire din lumea asta,fiecare zgomot il simteam profund si ma-ncanta…respiram si adoram sa respir,sa traiesc,sa simt…dar ai vrut sa ma vezi moarta..si m-ai ucis.Dar ai vrut sa ma vezi in cosciug,fara suflu,palida,imbratisata de Moarte,si m-ai pus chiar tu insuti in mormant.Si n-a fost de ajuns!Ai vrut sa fii sigur ca n-am sa ma intorc din morti si ai turnat pamant peste mine…mult,mult pamant…si nu m-am mai intors…
Inger bun,cu chipul alb si luminos,tu ai vrut totul,si totul ai avut!Acum,intoarce-ti privirea…uita-te-napoi…si aminteste-ti cand mi-ai strapuns aripile si m-ai omorat,cand mi-ai luat visele si m-ai omorat…in mii si mii de feluri,mereu,tu m-ai ucis…adanc,adanc m-ai ingropat,tarana ai turnat peste mine…m-ai vazut palida,si trista,si trupu-mi lipisit de viata era…Si totusi acum,vezi bine,sunt aici,in fata ta!Ma vezi cum te vad,si ma auzi si nu poti sa crezi…Sunt eu,sunt vie,sunt mereu si intotdeauna voi fi eu! Te uiti uimit,te simti ciudat,e ireal?Cum?Cand tu,Ingerul,ai dat porunca si ti s-a indeplinit,acum,ma vezi aici?cu tine?Da..da,dragul meu…caci ai uitat…eu pentru tine am fost un nimic si asa ceva nu poti ucide!
Am reinviat dupa ce speranta de viata nu mai aveam,si am prins putere din Adancuri si m-am intors…mai buna,dar mai rea cu tine,mai fragila,dar mai puternica pentru tine…m-am intors sa-ti vad chipul cum urla si tipa si strange Moartea-n brate,dar nu moare…Tu ai fost mereu Ingerul bun din viata mea,din mine,dar ai uitat ca Ingerul cu aripile negre eu mereu am fost.Tu poti sa mori,caci muritor esti,dar eu ma voi uita la tine si voi zambi rece cand un fior electric iti va poseda corpul…si voi continua sa zambesc,si cu fiecare secunda in care vei cersi indurare eu ma voi hrani,ma voi intrupa la loc din lacrimile tale,din durerea ta,din moartea ta.Iar tu vei deveni “nimicul” si eu voi fi Entitatea.Eu mi-am pierdut aripile in secunda in care te-am vazut,caci imi era interzis sa doresc un Inger…dar acum sunt eu din nou,iar tu nu vei mai fi.
Ce trist…macabre ganduri…e frig,dar de fapt,asa trebuia sa fie…frig,caci mortii sunt reci,iar eu sunt moarta…
E neobisnuit de frig,si e o umezeala ce m-apasa,si un tipat ce-mi sparge timpanele…e o durere ce-mi vorbeste dar nu o inteleg…imi vine greu sa ma misc…sunt parca legata,sau mai bine batuta in cuie,in niste cuie invizibile,dar care ma dor,si-mi strapung carnea..si sangerez…dar nu sunt!Iar nu mai am aer,dar nici nu simt nevoia sa respir! e negru..totu-n jur e negru…e noapte?nu…sunt oarba?…nu,caci vad fiinte fuziforme si umbre aievea…
Ma trezesc,cu greu ma ridic din mormant si parca pasesc intr-o lume noua,pe un pamant neted,neatins de om…ah!Ce ma orbeste lumina!Ce zgomot!Ce galagie!Vreau liniste din nou…si nu cunosc pe nimeni…sunt singura intr-o lume goala…
Imi intind aripile si zbor…cat mai departe…si caut.Dar ce caut?Il vad pe el…il simt…ma uit la el si awwwwwww!ce durere!Ma doare sufletul,dar n-am…ma doare inima,dar nu o simt batand….ma doare intreaga mea fiinta anterioara pe care n-o mai am…si totusi,chiar si dupa moarte,El ma doare!Ingerul meu bun…inca imi face rau…
Si cad…o forta ma atrage spre pamant…ma izbesc de sol intr-o secunda,in fata lui..dar nu ma vede,trece peste mine,merge mai departe…nici nu ma simte… merg in spatele lui,ii respir in ceafa,ii vorbesc..de ce nu aude?de ce nu m-aude?il ating dar nu simte!…a murit…si el in ziua cand m-a ucis…a murit…s-a scurs viata din el cum s-a scurs tarana printre degetele sale cand m-a ingropat…a murit fiindca fara “nimicul” ce-l tinea in viata,era si el insusi un “nimic”…
Suntem amandoi morti.Suntem impreuna si dupa moarte.Eu inca il mai simt si el acum ma vede…si ne vorbim mereu,ore in sir…si eu,din Moartea mea ii dau din nou viata…el moare bând otrava mea…dar suntem amandoi.Il vad mai frumos ca niciodata,il simt mai cald…ochii i se lumineaza…ne luam in brate…Ma strange tare ca si cum ii este frica sa nu ma rapeasca Moartea din nou…ce calm e…mai linistit ca niciodata…are buzele reci si tremura…Parca are cristale in privire…
Mereu…amandoi,tinandu-ne in brate…zburam usor,peste pamant,si aripile noastre negre sunt atinse de vantul rece…Incet,incet…ne asezam impreuna in sicriu si plangem si murim din nou,dar impreuna…
Si in Eternitate,pe cerul Infernului o stea a aparut cand doi ingeri s-au cuprins si-au coborat in noapte… “
24 comments
Comments feed for this article
1 mai, 2008 at 11:29 am
domnul.jâ
impresionant … daca nu ziceai vlladine si varsta, parea totul mai enigmatic si incercai ca si cititor sa ti-o intruchipezi … oricum e am ramas placut surprins , lirica sincera , sentimente puternic evidentiate , desi totul la un moment dat este o iluzie … parca te aflai intre zenit si nadir …
- cum am scris intr-un post despre iubire : “A iubi inseamna a suferi si cum multi fug de suferinta putini stiu sa iubeasca.” – Emil Cioran
- eu iti propun sa iti expui ideile, te descarci , nu e o rusine si multi vor gasi placere in a`ti citi gandurile !
@ vlladin - felicitari pentru initiativa
1 mai, 2008 at 1:07 pm
Delia
mersi vlladin >:D< mersi… :)….domnul.ja…ai dreptate, desi o sa ma mai gandesc putin…si inca ceva…multumesc!
2 mai, 2008 at 12:10 am
malina
E greu de comentat un astfel de text. De fapt e ridicol s-o faci.
E mai mult suflet decat text si atunci e inept sa ceri pareri despre ce simte un suflet cand trece prin cazna lui intima.
2 mai, 2008 at 12:25 am
vlladin
E adevarat nu poti comenta sau descrie in cuvinte avalansa de emotii si sentimente care s-a petrecut in autoarea textului, insa vreau sa o incurajam sa continue sa scrie pentru ca acest lucru ar ajuta-o mult.
2 mai, 2008 at 12:47 am
malina
Vlladin, asta e cu totul altceva.
Daca o ajuta mult, desigur, ar trebui incurajata s-o si faca.
4 mai, 2008 at 11:35 am
Changagriel
O să fiu cam antipatic dar asta e:
Înţeleg că Delia e fata cu pricina. E ok, la vârsta ei asemenea texte sunt fireşti, simpatice chiar.
Acuma nu ştiu şi nu stau să investighez ce vârste aveţi voi restul, dar 1) e plin internetul de texte la fel de pline de patos scrise de adolescenţi, şi 2) deja să apreciezi asemenea lirism de la majorat încolo e libidinos, grotesc chiar.
Cine doreşte e liber s-arunce cu roşii, vă stau la dispoziţie.
4 mai, 2008 at 12:05 pm
malina
Changagriel, iti recomand calduros sa citesti comentariile de mai sus si apoi sa emiti pareri despre cei trecuti de majorat si care apreciaza textul ca literatura. Fa deosebire dintre ideile avansate initial de autorul blogului, cand a introdus textul si reactiile care au urmat. Nu baga totul in aceeasi oala…desi recunosc, asta e pacatul celor trecut de majorat.
Sunt demult trecuta de pargul 18 si am spus deja ca textul are o valoare pur psihologica, ajutand fata sa isi ordoneze gandurile, scrierea functionand ca o supapa. Cum se intampla frecvent dupa cum stii deja, dat fiind abundenta lor virtuala.
Si nu arunc cu rosii ca vreau sa le mananc eu.
4 mai, 2008 at 12:23 pm
Changagriel
Dacă toate astea ţi-au trecut prin gând sau le-ai scris în altă parte nu e problema mea, eu am comentat strict ce-am citit mai sus, adică numai încurajări şi aprecieri. Placa asta cu “nu generaliza” nu se-aplică la situaţia de faţă.
4 mai, 2008 at 12:34 pm
malina
Stimabile, sa nu fie cu banat, dar oare asta ce-ti spun dumitale urmatoarele:
“E greu de comentat un astfel de text. De fapt e ridicol s-o faci.
E mai mult suflet decat text”
si
“Daca O AJUTA mult, desigur, ar trebui incurajata s-o si faca.”
Nu sunt scrise in alta parte ci putin mai sus. Iar o explicatie a celor scrie mai sus am postat-o in raspunsul pe care ti l-am dat dumitale. Textul e o pagina de jurnal, nici mai mult nici mai putin. Literar e zero. Potentialul terapeutic e insa demonstrat, de aici incurajarile.
Placa cu “nu generaliza” tocmai aici mi se pare ca se aplica, loc in care imi vad pusa la gramada opinia, fara discernamantul atat de dezirabil.
Si ca sa nu existe neintelegeri, subliniez ca subscriu ideii expuse de dumneata “deja să apreciezi asemenea lirism de la majorat încolo e libidinos, grotesc chiar.”, unde lirismul eu l-am considerat ca norma de masura a valorii literare intrinseci a textului.
4 mai, 2008 at 12:36 pm
malina
corectie:
“Stimabile, sa nu fie cu banat, dar oare asta ce-ti spun dumitale urmatoarele” = “Stimabile, sa nu fie cu banat, dar oare ce-ti spun dumitale urmatoarele”
scuze, graba
4 mai, 2008 at 12:59 pm
Changagriel
Auzi hai mai bine facem pace că miza mi se pare minoră.
Eu din primele tale comentarii înţeleg altceva. Asta-i tot.
4 mai, 2008 at 1:03 pm
malina
E pace, e pace, stai linistit.
Da, mi-am dat seama ca ai inteles altceva. Probabil de aici si nevoia sa reformulez ideea.
4 mai, 2008 at 3:54 pm
domnul.jâ
changagriel nu s-a comentat genialitatea textului , nici pe departe, e un text clar pueril pe care orice adolescent il poate debita , eu de aia am zis ca mai bine nu zicea varsta ca priveam textul cu alti ochi … dar pana la urma am facut abstractie la scriitor si m-am rezumat la unele pasaje ce mi-au parut demne de o lirica sincera si niste sentimente evidentiate, ce pot aparea tuturora, nu doar unor adolescenti frustrati de o iubire care la varsta respectiva nu este un real influent pt viitor !
4 mai, 2008 at 5:43 pm
vlladin
“nu ştiu şi nu stau să investighez ce vârste aveţi voi restul” spune o voce… iar eu ma intreb daca varsta biologica are intotdeauna legatura cu cea psihica…
Stii Changagriel, doar pentru ca tu ai 23 de ani si eu 21 nu inseamna ca trebuie sa ne scarbim de textele scrise de cei mai mici. Sunt de parere ca oamenii care reusesc sa isi exprime sentimentele prin intermediul unor cuvinte ar trebui apreciati. Asa cum sunt apreciati si muzicienii care incep de mici sa-si transforme propriile sentimente in acorduri muzicale.
E normal ca la o varsta “frageda” textul sa nu aibe valori estetice extraordinare, trebuie sa iti treaca mii de carti prin mana pana sa poti scrie “frumos”, insa daca ai sa incerci sa citesti textul printre randuri, ai sa vezi ca are ceva aparte.
Eu pur si simplu vreau sa o incurajez pe Delia sa continue sa scrie, pentru ca e un lucru pur terapeutic. Se descarca pe o foaie de hartie si apoi poate sa fie un om linistit, un om normal. Uita-te putin pe strada la lume. Numara cati dintre oamenii care trec pe langa tine sunt incruntati, incordati, stresati. Apoi gandeste-te cati dintre ei au sentimente si emotii reprimate.
E… hai ca discutia poate continua la nesfarsit. Nu am sa arunc cu rosii, mai bine le pun in salata.
4 mai, 2008 at 7:33 pm
Changagriel
Nu m-am “scârbit” de nimic (care parte din “la vârsta ei asemenea texte sunt fireşti” n-o înţelegi?), am emis doar o “cujetare” despre cei care se sensibilizează la aşa ceva de la o anumită etate încolo. Oricum între timp văd că s-au mai clarificat/revizuit punctele de vedere, iar eu m-am plictisit de teoria chibritului.
Văd că se merge acuma pe actualizarea îndemnului rădulescian “Scrieţi băieţi orice, numai scrieţi!” Mult succes aşadar!
5 mai, 2008 at 1:49 am
vlladin
Ah… esti plin de acid. Dreptul la libera exprimare inca exista… sper…
5 mai, 2008 at 6:26 pm
Changagriel
Da, sunt acidulat rău… carbogazos aş zice chiar.
6 mai, 2008 at 8:12 pm
tami
eu am intre 14-15 ani
si am citit textul..
mi se pare bine sa iti exprimi emotiile si sa le transpui intr-un astfel de text(mai ales ca sa te descarci) dar nu trebuie nici sa le exagerezi.. la varsta noastra trebuie sa stim ca mai avem mult timp pentru a cunoaste cu adevarat sentimentul “iubire” si a ne bucura de el din plin. ne implicam prea mult si suferim prea mult pentru ca avem asteptari prea mari. varsta.. hormonii. ideea e ca desi trairile sunt intense trebuie sa avem grija cum le interpretam si trebuie sa le tratam asa cum sunt fara sa le exageram pentru ca pana la urma ne facem noua rau.. asa cred.
oricum, mi-a placut desi moarte,moarte,moarte m-a cam surprins. incearca sa te desprinzi, nu merita sa te consumi atat cat timp esti inca tanara frumoasa (ca apoi apar riduri prea repede+ orice sfarsit e un nou inceput si cine iti merita lacrimile nu te va face sa plangi) si zambeste vietii sperand ca iti va zambi si ea tie ;))
am zis.
12 mai, 2008 at 12:45 am
teo
e frumos…ahh da tie nu’ti place???….e ok….mai sus este un X pe care trebuie sa apesi…..sau schimba canalul…..aici nu suntem la improscat de rosii…..nici nu stii cat efort se depune pentru cultivarea lor…..asa ca “baiete priceput in ale criticii” …..trece si tu prin asa ceva(daca ai trecut si nu s’a lipit nici o invatatura de tine inseamna ca ai fost mai supericial si subtire ca cearsaful)
…si pe urma vorbeste!!
Si in primul rand mai multa compasiune fiindca fiecare purtam cate o cruce!!!!(nu fi tu cel care o face mai grea)
12 mai, 2008 at 3:12 pm
Changagriel
Hai mă lasă-mă cu compasiunea. Compasiune pot să am pentru amărâţii din lumea a treia care lucrează 12 ore pe zi şi duc un trai de mizerie ca s-avem noi cu ce ne-mbrăca.
Că s-a despărţit o adolescentă de prietenul ei mă doare fix în cot, tocmai pentru c-am trecut prin poveşti similare de mai multe ori şi ştiu că timpul le vindecă pe toate. M-am crizat şi eu la vremea mea, dar nu asta criticam eu aici, ci fix compasiunea exagerată din partea celor trecuţi de mult de vârsta primei iubiri. Dacă nu înţelegi atâta lucru vezi c-ai şi tu un X în dreapta-sus.
Cred oricum că m-am ambalat prea tare, probabil ai şi tu cam aceeaşi vârstă. O să vezi mai încolo în viaţă că părerile ţi se schimbă.
12 mai, 2008 at 4:03 pm
Delia
:)) Changagriel, daca te doare fix in cot de ce faci atata tam`tam… ?…eu zic k mai bine terminam odata cu cearta asta fara sens….eh` is rea >
am aruncat si eu cu o rosie…sper ca te`am nimerit :)) va multumesc celor care ma incurajati 
> 
;))
12 mai, 2008 at 4:04 pm
Delia
vestea buna e ca in curand o sa incep un blog
… si va multumesc! voi m`ati determinat!
12 mai, 2008 at 11:26 pm
vlladin
“Compasiune pot să am pentru amărâţii din lumea a treia care lucrează 12 ore pe zi şi duc un trai de mizerie ca s-avem noi cu ce ne-mbrăca.” … prostii. Aproape toti oamenii mari gandesc la fel. BANI BANI BANI. Dupa parerea mea iubirea e mai importanta ca banii si experienta prin care treci cand suferi din dragoste e o lectie de viata mai importanta decat BANI BANI BANI.
13 mai, 2008 at 10:54 pm
teo
nu te chinui alex….ca poate’i manelist!!!
fara numar …
o masina tare - 75 000 euro
o casa tare - 150 000 euro
o femei tare (vine odata cu masina)
o afacere buna - 500 000 euro(cifra de afaceri)
o viata intreaga alergi dupa ele si la sfarsit iti dai seama ca doar ai alergat ca sa ADUNI(asta daca’ti dai seama)……dar tu cat ai oferit in timpul acesta?????
Si spunea’i ca “ai trecut prin mai multe relatii”—-inseamna baiete ca la tine e problema!!!!!!(nu fi atat de superficial)
eu nu spun mai “Changagriel” ca banu nu e folositor….da’ tu cred ca ai gresit blogu’….asa ca dute si cauta unul in care poti sa vorbesti pe propria ta “limba”!!!