Da, azi e ziua mea de naştere. Şi da, nu îmi pasă.

Nu înţeleg de ce se face atâta tam-tam pe tema acestei sărbători. De ce lumea consideră că ziua lor de naştere e o dată importantă care trebuie sărbătorită? Eu nu consider data de 25 aprilie importantă, nu mă consider special.

Nu îmi place să primesc cadouri, nu îmi plac petrecerile surpriză, pentru că trebuie să mă prefac fericit chiar dacă nu sunt. Trebuie să mă prefac că sunt surprins şi lasă-mă să îţi spun că atunci când cineva îmi face un cadou nu sunt deloc mai fericit. Pentru că eu consider că fericirea vine din lucrurile mărunte, lucrurile simple care se întâmplă zi de zi. Şi nu e nevoie de un eveniment aşa de “important” ca să faci un cadou, fiecare zi e un motiv de bucurie.

Avem toane. Şi eu şi tu şi telefonul chiar. Ce se întâmplă dacă exact de ziua mea sunt într-o pasă proastă, mă cuprinde melancolia şi vreau să stau singur doar eu cu mine? Sunt obligat să petrec? Nu…

Aşadar azi am să încerc să fac ce fac eu de obicei, spun încerc pentru că precis se va găsi cineva să strige “trebuie să dai de băut, doar faci 21 de ani”. Iar eu, am să îi răspund: “dau de băut mâine, pentru că mâine e o zi ca azi, e o zi ca ieri, e o zi ca oricare alta”.

Nu ne trebuiesc date încercuite în calendar că să ne simţim bine în compania prietenilor. Nici o zi nu e mai specială ca alta. Dacă învăţam să ne bucurăm de fiecare răsărit de soare, vom zâmbi mai des. Dacă învăţam să dăruim o floare unei fete frumoase pentru că “aşa am vrut eu azi”, vom iubi mai mult.

Şi ce mai putem cere în plus? Nimic. Absolut nimic.