Vreau să trag nişte concluzii şi vreau să vă fac o propunere. Nici o legătură între cele două subiecte.

Încep cu concluzia, care oarecum mă amuză la nebunie. Am început să scriu acest blog în 15 decembrie 2007, cu PENTRU TINE, OANA. Am mai scris şi anterior acestei date, dar  nimic interesant.  Şi uite că în aceste 5 luni de zile am reuşit să ating multe persoane. Am câştigat mulţi prieteni şi am câştigat mulţi duşmani. Blogul meu este o sursă de polemici, discuţii şi certuri fără sens pentru unii şi lucrul care mă amuză e că nici unul din ei nu recunosc că îl citesc. Mă întâlnesc cu ei pe stradă, îi văd, simt că se uită urât la mine şi ştiu de ce. În sinea mea râd, râd şi râd.

Mă bucur mult pentru cei care îmi sunt prieteni, mă susţin să scriu şi comentează cu mine subiectele prezentate în articolele de pe blog. Şi mă bucur şi pentru cei care mă urăsc pe ascuns pentru ceea ce scriu. Săracii se simt profund afectaţi de ceea ce scriu şi ştiţi de ce? Pentru că nu au curajul să vorbească şi ei liber despre lucrurile care îi apasă. Sunt laşi şi se ascund după deget(e). Din păcate nu mă afectează aceste atitudini inutile pe care le afişează.

Dragi prieteni şi “duşmani”, vă mai aştept pe la mine, unii dintre voi veţi citi pe ascuns ce scrie aici, e bine şi aşa. Important e să înţelegeţi.

Propunerea. Marea propunere. Am decis să încerc ceva nou pentru mine. Vreau să va invit să scrieţi şi voi articole aici, cei care aveţi ceva de spus, cei care nu sunteţi timizi. Pentru cei care au ceva de spus, va aştept cu drag la adresele de aici.

În loc de încheiere vă urez multă linişte şi vă las să citiţi.