Lisa Hannigan
9 noiembrie, 2009
Daca Dumnezeu ar canta, sunt convins ca ar avea vocea ei…
La fille danse (The girl dances)
Quand elle joue avec moi (when she plays with me)
Et je pense que je l’aime des fois ( And i think that i like those times)
Le silence, n’ose pas dis-donc (The silence, when we cant talk)
Quand on est ensemble (when we are together)
Mettre les mots (The words come together)
Sur la petite dodo (during the little nap)
La fille danse (the Girl Dances)
Quand elle joue avec moi et la pluie (When she plays with me in the rain)
Elle me manque ( she misses me)
Pourquoi?(Why?)
Non,non (no, no)
C’est la chanson, la nuit, le vent (It is the song, the night, the wind)
L’amour , le son (The love, forgot what le son means but i think, Life?)
De la petite Dodo (during the small nap)
Mare si prost
27 octombrie, 2009
Sunt mare si prost pentru ca am crezut ca se poate sa fie bine.
Oamenii sunt buni, capul plecat sabia nu-l taie, eradicarea coruptiei, fiecare are sansa egala, de maine va fi mai bine… Niste prostii poate mai mari ca mine. Utopisme cretine concepute pentru a tine intr-o lesa invizibila multimea. Aceeasi multime care ajuta la bunastarea natiunii, bunastare reflectata de procentul celor care isi permit sa mearga cu elicopterul la lucru. Pardon, la furat.
Domnule Basecsu, du-te dracului. Nu pentru ca esti rau sau prost ci pentru ca ai promis ceva mai bun, in conditiile in care stiai ca tu nu vei fi decat o papusica cu telecomanda a celor ce intr-adevar iau deciziile. Cei pe care am uitat sa ii impuscam in 89.
Ia zi
23 octombrie, 2009
Vrei sa-ti fac cunostinta cu prietenul meu imaginar?
Litere negre
23 octombrie, 2009
Am patit ceva. Sa vezi ce interesant e creierul omului. Am citit zilele trecute Colectionarul lui Fowles, o carte absolut bolnava si geniala. Cu fiecare pagina parcursa pielea mi se strangea tot mai tare pe mine, senzatie pe care nu am mai avut-o de la cartile lui Stephen King. Alea au fost demult.
Ceea ce m-a impresionat cu adevarat, ceea ce a declansat POC-ul din capul meu se afla undeva la jumatatea cartii cand se termina tot. Si incepe din nou, aceeasi poveste, din alta perspectiva. Un stil si mai bolnav, total diferit de primul, de parca aceasta carte a fost scrisa de doua persoane diferite.
Timp de trei nopti am avut cosmare groaznice, nu din cauza imaginilor ci din cauza senzatiilor. Inconstientul meu a inceput sa fabrice povesti care se continuau de la o noapte la alta. Sincer, am crezut ca nu mai scap.
Doar azi am realizat de ce nu am dormit linistit.
E frumos
22 iulie, 2009
Cam de un an de zile, mi s-a urcat in gat. Era exact ca o cravata stransa bine de tot peste marul lui Adam. Abia mai puteam respira.
La inceput m-am speriat pentru ca era plina de fluturasi si nu vroiam sa isi ia zborul. Ce era sa ma fac fara ea? Fara arsurile caraceristice? Fara palpitatii si alte junghiuri? I-am spus sa stea cuminte, sa nu se mai prosteasca pentru ca ma va baga din nou in bucluc. Stia foarte bine despre ce vorbesc, doar am suferit impreuna.
Ei ca sa vezi, marele dracusor nu s-a potolit. S-a tot zbatut, a tremurat, m-a facut sa nu dorm noaptea si pana la urma…
Evident pana la urma i-am dat drumul. I-am spus: fugi, fa-ti de cap din nou, insa nu ma baga si pe mine in treburile tale daca dai de rau. A zburat, da, v-o jur. De parca as fi tinut-o intre gratii. De parca nu a vazut lumina zilei niciodata. Si s-a tot dus pana cand, din fericire, a prins-o frumoasa care e si azi langa mine. Hap! A inhatat-o din zbor si a bagat-o in buzunar. Acum e a ei. Si sper ca va avea grija de ea cat mai multa vreme.
Auzi? Te rog fi blanda cu ea. Si sa nu o ranesti. Si sa nu o strici. Daca se intampla ceva, ce ma fac eu fara inima?
Redbugtrack
17 iulie, 2009
Am lipsit mult pentru ca in ultima vreme am lucrat la un tool pentru programatori. E un bugtracker nou, mai bun si mai util decat ce exista deja pe piata. http://redbugtrack.com e aplicatia in sine si http://redbugtrack.com/blog e blogul unde puteti vedea progresul aplicatiei.
Asteptare
15 iulie, 2009
Ce te faci cand visele tale, toate sperantele, iluziile, depind de DA-ul cuiva? Cum mai poti dormi, manca, respira, cum mai poti face orice altceva? Pentru ca toate acestea, viata in sine isi pierd rostul pana cand auzi acel DA.
Si nu asteptarea e cea care te omoara ci ideea ca DA-ul se va transforma in NU si va trebui sa tragi linie si sa o iei de la capat. De la capat cu totul. Cu vise, sperante, iluzii, batai de inima, fluturasi noi. Toate acestea, tu, eu, el, ea, depindem de capriciul cuiva. Sa speram ca acel cineva se va indupleca si zambind, va rosti DA.
Blestemat cel care zice ca noi oamenii nu depindem unii de altii…
Magic
27 iunie, 2009
Este vorba despre ceva absolut magic, inaltator si frumos. E un proiect care sprijina persoanele care canta pentru bani pe strazi. Cel care a initiat proiectul calatoreste in toata lumea si inregistreaza o serie de artisti, iar rezultatul este genial. Prima melodie care a iesit in urma experimentului este putin mai jos, iar daca vrei sa le asculti pe toate http://www.playingforchange.com/episodes.
Melodia mea preferata, in cadrul acestui proiect este:
Vant
16 iunie, 2009
Dragostea,
Acoperis e prins de casa
Cu doua pioneze.
E vant.
La cea mai slaba adiere,
Ori zboara si te lasa singur,
Ori cade si te face bucatele.
Si vei dormi cu frica-n san
Ca nu cumva sa te trezesti
Zdrobit, in somn,
De ceea ce atat iubesti.
Dar merita.
Cu-atat mai dulce e secunda,
Eternitatea alba-n care
Acoperisul sus, de cald iti tine.
Si nu ninge
Si nu ploua
Si nu cade peste tine.
Apoi, e vant.
Jurnal de bord
14 mai, 2009
Calatoria mea, in direct, aici: http://twitter.com/vlladin
